Ninge în aprilie și e frig ca în noiembrie
și tufele de liliac își schimbă ușor culoarea și par, așa rotunde cum sunt, niște pui de elefanți mov și albi dansând pe deasupra gardurilor
bine, dacă stau să mă uit foarte atent, totul în jur capătă o notă fantastică,
copacii și-au tras singuri rădăcinile în afară și se plimbă nestingheriți printre noi, încărcați de păsări care vorbesc fluent limba engleză
și chiar dacă frigul e atât de pătrunzător, aproape palpabil, ca o făină gri pe care o poartă vântul prin grădini,
înăuntru se aude un dansator de flamenco în haină roșie zvâcnindu-și ritmurile-n inimile noastre
un motan pășește grațios peste toate lucrurile de parcă nici n-am exista, suntem doar un suport temporar pentru traiectoria lui felină
ce fluid e totul în jur, ce curgere frumoasă, am senzația că joc în filmul preferat al lui Dumnezeu
Dar
problema e
că tu pleci marți
și dintr-o dată totu-i nemișcat, ca-ntr-un muzeu,
și după marți nu mai vine nimic, miercuri, joi și vineri nu mai există,
au fost desființate, tăiate de pe listă
primăvara rămâne rece și uită să se transforme în vară
elefanții, liliacul, dansatorul, pisicile, copacii, păsările coboară repede înapoi pe scară
pentru că tu pleci marți
Deci oameni buni,
nu plecați marți,
orice numai asta nu
dacă e nevoie, inventați o zi nou-nouță pentru plecat,
suspendați-o în calendar ca să știți când e trenul anunțat
pentru că vă spun
marți nu e o idee bună
și nu, nu mă refer la cele trei ceasuri rele, nici ele nu pleacă marți,
nici ele nu vor să rămână ale nimănui –
pur și simplu
marți
e o zi
în care
să rămâi.
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login