Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Hande Kader a trăit până la vârsta de 23 de ani, când a fost găsită moartă într-o pădure din Istanbul. Cauza morții a fost arderea. Autopsia a relevat faptul că tânăra a fost violată, după care a fost arsă de vie.

Hande Kader era transsexuală și lucra ca prostituată în Istanbul. Era o prezență vocală și incomodă, militantă pentru drepturile comunității LGBT din Turcia, prezentă la toate marșurile și protestele care susțineau comunitatea. În trecut, a mai fost atacată și chiar înjunghiată. De fiecare dată când moartea unei alte persoane transsexuale îi ajungea la urechi, suferea intens. A luptat până la sfârșit pentru cauza în care a crezut, aceea că toți oamenii, indiferent de orientarea sexuală, ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi.

Crima a venit pe un fond de intoleranță acută față de comunitatea LGBT. În Turcia, deși homosexualitatea nu este ilegală, atacurile împotriva persoanelor LGBT sunt frecvente. Transsexualii sunt marginalizați și de multe ori singurul loc în care își pot câștiga existența este strada. Foarte puțini dintre ei ajung să moară din cauze naturale. Conform datelor furnizate de grupul Transgender Europe, Turcia are cel mai mare număr de crime ale căror victime sunt transsexualii.

Acestea sunt câteva dintre detaliile vieții lui Hande Kader. Aș fi putut să scriu orice alceva despre ea, dacă aș fi avut acces și la alte informații. Aș fi putut să scriu că îi plăcea culoarea albastră și prefera omleta la micul dejun. Sau că îi plăceau delfinii și colecționa timbre. Dar informațiile privitoare la sexualitatea ei devin, în mod absurd, definitorii în contextul de față, întrucât acestea sunt aspectele care au dus la moartea ei.

Continui să mă întreb, fără să găsesc un răspuns satisfăcător, în ce măsură ne definește propria sexualitate. Și de ce ne este, în continuare, atât de frică de acest subiect cu care ne-am tot luptat de-a lungul istoriei – sexul. De unde vine această teamă profundă de tot ce nu e ca noi?

Tot ce înțeleg, analizând experiența mea și a oamenilor din jur, destul de generoși încât să-mi împărtășească din experiențele lor, e că sexualitatea e un concept complex, care nu se supune nici unui fel de regulă, care nu este reductibil în nici un fel la dihotomia acceptabil-neacceptabil. Oricât de mult am vrea să controlăm lucrurile și societatea în felul ăsta.

A spune că Hande Kader a fost omorâtă pentru că era transsexuală mi se pare la fel de absurd ca a spune că a fost omorâtă pentru că mânca omletă la micul dejun. Îmi amintește de formularea imbecilă a unui redactor de știri din cadrul uneia dintre cele mai importante televiziuni de la noi: „Bărbatul de 62 de ani a început să îi facă avansuri femeii, dar aceasta l-a refuzat, așa că bărbatul a decis să o omoare.” Păi sigur, e de înțeles. Când o femeie nu vrea să se culce cu tine, ce altceva poți decide?

Sau când o femeie care ar vrea să fie bărbat merge pe stradă fluturând un steag în culorile curcubeului, ce poți să faci altceva decât să o omori? Nu e ceva cu care ești obișnuit, nu? Nici nu înțelegi prea bine ce-i asta – cum adică să vrea să fie bărbat? Și înainte să o omori, dă-i și-o lecție. Violeaz-o. Mă rog, nu va trăi să înțeleagă lecția, dar astea-s deja detalii.

Păi dacă tot ne definește sexualitatea atât de mult, ar fi interesant ca profilul infractorilor de orice fel să conțină și orientarea sexuală. „Gigel Topor. 42 de ani, fost primar al comunei X. Delapidare de fonduri, luare de mită, trafic de influență. Heterosexual.” Să analizăm în ce măsură e sexualitatea o crimă. Pentru care merită să mori. De mâna altui om.

Sau, ca să nu cădem în derizoriu, aș sugera redactorilor de știri să fie puțin mai atenți la formulare. Domnul de mai sus nu a decis să o ucidă pe femeia aceea pentru că ea i-a refuzat avansurile, nu nu. Ci pentru că avea el niște probleme grave. Cineva, cândva, nu l-a învățat că în viață nu poți avea totul, oricând vrei tu. Se numește rezistență la frustrare. Domnul n-avea.

Nici Hande Kader nu a fost violată și arsă de vie pentru că era transsexuală. Astea sunt pretexte excelente pentru oameni care au atât de multă ură de gestionat, încât trebuie s-o verse cumva. Dar, nu vă supărați, problema e la ei. Crimele bazate pe ură au ca mecanism de bază învinovățirea victimei. Asta e, până la urmă, esența urii.

Am privit îndelung fotografia în care apare Hande Kader în prim plan, și care a devenit virală după moartea acesteia. Expresia ei e sfâșietoare. Am impresia că e un copil abandonat. E atât de multă durere în grimasa ei, atâta emoție negativă. Și totuși, există oameni care nu au o problemă în a adăuga și mai multă durere acestei lumi deja istovită emoțional.

Odihnește-te în pace, Hande Kader.