Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Orice persoană pe care o vei întreba despre nivelul de trai din România, va răspunde că acesta este scăzut și că statul trebuie să se preocupe mai mult prin pârghiile pe care le deține să ridice nivelul de trai. Dar, un standard de viață ridicat poate fi obținut doar printr-o producție superioară de bunuri și servicii, ceea ce presupune în final că dezvoltarea economică înseamnă creșterea activităților economice la nivel macroeconomic.

În teoria economică, cel mai relevant indicator folosit pentru evidențierea creșterii economice este produsul intern brut (PIB).

Cu ajutorul datelor disponibile pe site-ul Trading Economics, am prezentat creșterea trimestrială a PIB-ului în România după anul 2000. Se vede clar că în perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, PIB-ul României a fost într-o continuă creștere, care a fost stopată de criza economică. Aceasta a impregnat un trend descrescător, dar și fluctuant până spre finele anului 2012. Mai mult, pe baza programului de convergență aprobat miercuri 27 aprilie 2016 de către Guvern, se așteaptă pentru anul 2016 o creștere economică de 4.2%, respectiv de 4.3% pentru anul 2017.

Un alt lucru interesant de urmărit este evoluția valorică a PIB de-a lungul timpului. Pe baza datelor disponibile pe site-ul Universității Groningen, Olanda, am reprezentat în imaginea de mai jos evoluția PIB-ului României, exprimat în USD, pentru perioada 1950 – 2015.

Chiar dacă seria de date nu poate “vorbi”, valorile aferente perioadei 1981 – 1989, ne arată stagnarea creșterii economice, ca urmare a deciziei tovarășului Nicolae Ceușescu de a rambursa cât mai rapid datoria externă a României. Ce e drept, acest lucru a fost realizat, și astfel la începutul anului 1989, datoria externă a României era 0, ba mai mult, România mai avea de recuperat niște sume de la alte state. Însă în acest proces a fost sacrificată populația, care a fost înfometată, sărăcită, prin măsurile stricte de austeritate impuse de tovarăș.

Haosul ce a urmat căderii regimului comunist este și el evidențiat în evoluția PIB. Astfel după 1990, PIB-ul României scade cu peste 30% comparativ cu valoarea din anii ’80, și asta ca urmare a debandadei care a urmat. Toată lumea avea o repulsie împotriva sistemului comunist, repulsie ce a fost canalizată către tot ceeea ce a însemnat acest regim, fie că erau lucruri bune, fie că erau lucruri rele.

Ne-au trebui mai bine de 10 ani pentru a reveni pe un trend ascendent în ceea ce privește creșterea economică, astfel după 2000, PIB-ul României a fost într-o continuă creștere, creștere datorată parțial și procesului de aderare al României la Uniunea Europeană. Acest trend pozitiv este stopat de criza financiară din anul 2008, însă după anul 2012 putem vedea din nou un trend crescător al creșterii economice.

Activitățile economice desfășurate pe întreg teritoriul României ajută la creșterea PIB. Însă care sunt județele care pun “umărul” cel mai mult la creșterea economică a României?

Pe baza datelor de pe Institutul Național de Statistică pentru anul 2013, putem vedea (după cum era și se așteptat) că municipiul București produce aproximativ un sfert din PIB-ul României. Acesta este urmat de județele Constanța, Cluj, Timiș și Prahova care produc între 4% și 5% din PIB-ul României. În coada listei se află județele Covasna, Călărași, Giurgiu, Ialomița, Mehedinți, Sălaj, Tulcea și Vaslui care produc sub 1% din PIB.

Încă o dată, trebuie punctată importanța dezvoltării regionale pentru a realiza creșterea economică de ansamblu a României. Nu este sustenabil să investim și să concentrăm capitalul doar în anumite zone, asta dacă ne dorim o dezvoltare economică de durată pentru România.