Mă relaxam puțin în pauza de prânz într-un mic parc, aproape de birou și de Tribunalul din Timișoara. Trotuarul din jurul parcului – plin de mașini, ca de obicei. Preponderent SUV-uri germane, ca de obicei. De fiecare dată când le văd mă întreb dacă aparțin avocaților sau inculpaților.
Primul pe care îl văd de data aceasta suindu-se într-unul din ele e masiv, îmbrăcat sport, însoțit de un tovarăș mai puțin corpolent și cu șlapi în picioare. Clar, avocați, mi-am zis. Mașina, un BMW X6, “compensează” faptul că are altă culoare decât alb (știu, știu, albul nu e culoare de fapt) prin numărul de înmatriculare: capitală, trei cifre (acum pot să își pună și 666, că de 69 se plictisiseră), RAU. Să mai zicem că stereotipurile sunt greșite? Sau poate pur și simplu îl cheamă Raul pe om și sunt eu RAU.
Mai spun că la 100 de metri de trotuarul pe care e parcat (lăsând puțin loc și pentru pietoni totuși, băiat finuț) se află nu una, ci două parcări cu plată în care sunt tot timpul locuri libere? Și-o fi dat toți banii pe mașină și nu mai are și de parcare săracul. Sau mai pe limba lui, săracu’ dracu’!
Am auzit că se va reintroduce ridicarea mașinilor parcate neregulamentar, prin colaborarea dintre poliție și primării, scoțându-se din schemă firmele de ridicări ahtiate după profituri nemeritate, care au stârnit atâtea controverse în trecut. Mă întreb ce i-a apucat pe parlamentari de au început să conceapă și legi care au sens. Or fi bolnavi? Or fi trecut prin spitale curățate cu Hexi? Sau a curățat DNA destui încât să se întâmple și accidente din acestea?
Sigur că mulți vor sări cu gura că nu sunt locuri de parcare, să se facă locuri întâi. Păi cu ce să se facă, oameni buni, dacă-și parchează X6-le pe trotuar sau în parc sau pe plajă, că tot e sezonul, în loc să plătească parcare? În unele părți chiar nu sunt parcări, nu zic, dar de cele mai multe ori problema nu e că nu sunt locuri, ci că nu sunt locuri gratuite și în ușa destinației.
Noi, românii, plătim pentru orice – folie pe geamuri, să nu ne vadă dușmanii, eventual în timp ce ne scobim în nas la semafor, jante cât soarele și mai strălucitoare decât el, spălat mașina săptămânal, că strada se spală doar anual, iconițe și rozarii de pus la oglindă, anti-radar, tub de bas, numere personalizate, xenon, piele, impozit pe motorul de 4-5 litri, dar când vine vorba de parcare, tragem linie.
Foto © Alex Trandu | YoungNation
Păi până când să ne tot jecmănească ăștia? Mai bine demontăm ștergătoare, desenăm cu cheia pe portiere și aripi, ne batem/tăiem/împușcăm cu vecinii dacă e nevoie, decât să comitem sacrilegiul de a plăti pentru parcare. Iar când tot restul eșuează avem sfintele lumini de avarie, care ne conferă imunitate car-lamentară.
Mergem cu mașina și până la baie, doar ca să ne enervăm că a ocupat cineva locul “nostru” (gratuit desigur) cât am fost plecați și atunci direct – mame, morți, organe, saliv㸠ștergătoare, chei, pumni, săbii, pistoale (nu neapărat în ordinea asta). Eu unul am început să las mașina acasă tot mai des (tind spre de tot) și n-am fost niciodată mai calm. Nu zic că sunt Buddha, dar cel puțin nu îmi mai explodează câte o venă zilnic.
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
