Mă uitam azi („Vinerea Mare”) pe geam la parcarea supermarketului de peste drum, care arăta din nou ca cel mai negru coșmar al unui polițist nevoit să dirijeze traficul la oră de vârf, după inundații și minim un accident. Parcarea are bariere pentru ca cei de pe la blocurile din jur să nu-și lase mașinile pe acolo ocupând locuri altfel destinate clienților, mânați de miracolul Învierii în număr și mai mare decât de obicei spre magazin.
Numai că barierele încetinesc suplimentar accesul în și din parcare, contribuind probabil mai mult la carambol, decât cei câțiva locatari care oricum mai parchează pe acolo. În plus, când unii dintre acești locatari, doresc să iasă din parcare, neavând tichet, încurcă și mai tare lucrurile. Mă mir că nu știu încă toți că o doză de aluminiu plasată strategic pe senzorul de lângă barieră îți eliberează tichetul magic, cel puțin la acest supermarket (încercați acasă, pe propria răspundere).
Știm că în fiecare an de Paște și de Crăciun se repetă exact același scenariu, te poți baza pe el ca pe faptul că o să vezi a 497-a oară la televizor miniseria “Iisus din Nazaret” de Zeffirelli, respectiv Singur Acasă (1, 2, 3 și 4), în funcție de sărbătoare. Are rost să ne pregătim măcar într-un an dinainte, având în vedere că magazinele sunt inundate de produse specifice cu tot mai mult timp înainte? Nu, ar fi plictisitor.
Îmi ziceau niște oameni care au lucrat pe la magazine/librării din malluri că în fiecare an de sărbători le venea fie să se sinucidă, fie să îi omoare pe clienții care își dădeau seama cu 10 minute îaninte de ora închiderii că nu i-au luat cadou lu’ ăla micu’. Anul acesta, ca și în alți ani, unele malluri și hipermarketuri și-au prelungit programul de sărbători până la ora 12 noaptea.
În condițiile în care majoritatea termină lucrul în jur de 5-6 după-masa (sau chiar 1-2 pe la unele instituții ale stătulețului) și nu lucrează în weekend, ce Paștele și Crăciunul… poți face până la 12, de nu ai timp să îți iei cozonacul cu E-uri delicioase mai repede? (Dacă ești medic rezident tocmai ieșit din spital după 36 de ore lucrate în continuu, pentru nesimțita sumă de 200 de euro pe lună, te rog să mă ierți, nu vorbeam cu tine).
Așadar, fie ca lumina să ne aducă trafic și mai aglomerat, cozi la casele de marcat, goană după lucruri inutile, care fie fac rău sănătătii celor cărora le dăruim, fie adună praf printr-un colt al casei care nu putea sub nicio formă să fie lăsat gol, cantități industriale de mâncare din care cel puțin jumătate se aruncă, nervi că toți ceilalți insistă și ei să sărbătorească Paștele în același mod ca și noi, împiedicându-ne astfel să ne facem cumpărăturile în liniște, turme de miei măcelăriți, deși nu ne place neapărat carnea de miel, că miroase ciudat, sms-uri trimise către toată agenda, poze cu ouă și 139 de tag-uri pe Feis și sunet de toacă până la ore târzii din noapte, ca să vină omul plecat la 12 de la hipermaket și pe la biserică, dar și ca să-l alunge pe Luci Feri. Oare de-aia se cheamă toacă, pentru că îți toacă nervii (julien)?
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
