Am citit întâmplător în revista de trecut timpul a unei companii aeriene low cost (care de multe ori are articole mai interesante decât publicațiile cu pretenții) despre un om pe care am fost puțin surpins că nu îl știu. Un mare sportiv, având în vedere ce a făcut și face, dar nu destul de cunoscut, probabil pentru că nu are corp de zeitate grecească și nu face reclamă la șampon anti-mătreață, băuturi răcoritoare, sau adidași (sau naichii, să nu discriminăm). Dimpotrivă, are 60 de ani, e supraponderal și aproape chel. Am văzut mai apoi că au scris totuși despre el și publicații majore, precum The Guardian, și că a apărut și în niște documentare destul de populare, dar totuși nu e nici pe departe la fel de faimos precum majoritatea sportivilor de top.
A stabilit deja multiple recorduri mondiale de distanțe înotate, parcurgând lungimea întreagă a unora dintre cele mai lungi fluvii din lume: Amazonul – al doilea cel mai lung din lume, peste 5000 de kilometri, pe care l-a preferat Nilului (cel mai lung din lume) pentru că deși e puțin mai scurt, e mult mai puternic și impresionant, Nilul fiind doar un mic pârâu, în opinia lui; fluviul Yangtze din China (cel mai lung din Asia, al treilea din lume); Mississippi (care își trage numele din limbile amerindienilor, însemnând efectiv “apă mare”); și Dunărea mult mai familiară nouă, în care a stabilit și un record de înot non-stop pentru peste 500 de kilometri (în urma cărora a slăbit vreo 20 de kilograme, în caz că e cineva care nu mai are chef să se abțină de la mâncare). A înotat cu rechini și piranha, dar nu a avut probleme majore cu niciunii.
Știți cum îl cheamă? Dacă da, sincere felicitări. Dacă nu, nicio problemă, nici eu n-aș fi știut. Martin Strel este numele lui și provine dintr-un orășel din Slovenia (dar precis e ceva urmaș al dacilor, n-are cum altfel), dintr-o zonă cu multe râuri și pârâuri în care înota de mic. Nu doar acest lucru l-a ajutat să obțină performanțele extraordinare, pentru că altfel probabil ar fi mult mai mulți ca el, ci și faptul că are capacitatea naturală de a elimina acidul lactic (substanța care ne cauzează nouă, muritorilor de rând, celebrele febre musculare) foarte rapid, ceea ce îl face să obosească mult mai încet.
Momentan încearcă să înoate în jurul planetei, prin Oceanul Atlantic, Canalul Panama, Oceanul Pacific, Marea Roșie, Canalul Suez, Marea Mediterană și Canalul Mânecii, pentru aproximativ 40000 (patruzeci de mii!) de kilometri, prin 107 țări, în 450 de zile (începând de la sfârșitul lui martie al acestui an). Cel mai frumos este că nu o face pentru faimă sau bani, ci pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la poluarea apelor, o problemă majoră în zilele noastre, având în vedere că miliarde de oameni (și cine știe câte alte viețuitoare) nu au acces neîntrerupt la apă curată. De altfel, când a înotat prin Yangtze s-a și îmbolnăvit foarte tare, tocmai din cauza calității scăzute a apei. A fost singurul episod de acest gen de care a avut parte, deși nici celelalte râuri pe care le-a străbătut nu sunt mult mai curate, din păcate.
Cu greu îmi pot imagina un mijloc mai plăcut de a face ceva bun pentru planetă decât înotând (poate zburând, dar eu n-am învățat să fac asta încă), așa că pentru mine Martin Strel este genial. Închin un pahar de apă în cinstea lui, pentru că deși e considerată plictisitoare de mulți, e mai bună decât cola, berea, vinul și orice altceva atunci când ți-e cel mai sete. Noroc!
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
