Deși s-au scris sute de articole, s-au publicat sute de mii de DEX-uri, DOOM-uri și manuale de gramatică, și s-au făcut zeci de emisiuni pe tema greșelilor întâlnite în limba română, se pare că nu au fost destule.
Pe măsură ce oamenii comunică tot mai mult în scris, prin e-mail, sms, Facebook, WhatsApp, sau prin comentarii adăugate oriunde e puțin loc de dat cu părerea, problema pare tot mai serioasă, pentru că unele greșeli insesizabile în vorbirea directă nu pot fi ascunse în cea scrisă.
Unele dintre ele sunt atât de răspândite încât îi contaminează și pe cei educați și citiți, făcându-i să nu-și mai dea seama că le comit, sau să aibă dubii despre formele corecte. E greu să le ținem minte pe toate și toți mai greșim, dar nu e greu să verificăm atunci când nu suntem siguri. Acesta este luxul comunicării scrise față de cea orală (ambele sunt poluate destul, oricum).
Voi enumera și eu greșelile cele mai frecvente, în speranța că măcar unele din ele vor fi corectate, măcar de o parte din cei care le fac, pentru că și eu mi-am corectat anumite greșeli cu ajutorul oamenilor care au atras atenția asupra lor de-a lungul timpului.
În primul rând, ce avem cu micuțul “pe” de vrem să-l omorâm? Maneaua pe care am ascultat-o e corectă. Examenul care l-am picat e incorect. La fel și filmul care l-am văzut sau fata care am sărutat-o. Observați ce urât sună fără “pe”? Vă rog salvați-l pe “pe”!
În al doilea rând, verbul “a fi” se scrie cu doi i (sau doi de i, că cică e corect și așa totuși, chiar dacă sunt sub 20) doar la conjunctiv prezent (să fii cuminte, să nu fii nesimțit), conjunctiv viitor (o să fii/n-o să fii bun) și la imperativ pozitiv (Fii deștept!). Atât. În toate celelalte situații (eu voi fi bun, tu vei fi deștept, să-i fi făcut eu ceva? Ar fi bine să… etc.) se scrie cu un singur i. Inclusiv la imperativ negativ – Nu fi nașpa! Explicația detaliată cu privire la motivele pentru care e așa poate fi găsită aici, că e lungă și mai avem și altele de bifat.
Știi sau nu știi cum să scrii „a ști”? Vei ști cu siguranță de acum. Membrii Parlamentului lasă de dorit (doi i, că e articulat), dar Parlamentul are mulți membri somnoroși (un i, că e nearticulat). Și tot din seria un i – doi i, îl avem pe „vii„, de la “a veni”. Vii cu (sau poate la) mine? Vii la un suc? Vii la ședință? Eu vin, tu vii (adică eu băutura, tu plantele). Deci de unde tot atâta“vi cu/la mine”? Poate vi se pare că e corect, pentru că așa vă convine vouă, dar cel cu un singur i e pronume, nu verb. Doar așa vi-l accept.
flickr.com
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că foarte răspânditul “vroiam” e greșit. El de fapt nu există. Voiam (cam pretențios) sau vream (cam urât) sunt formele corecte, indiferent că ne plac sau nu. “Aibe” și frații lui mai rar întâlniți “aive” și “aivă” sunt inventați și ei de creativii erorilor. Aibă e singurul corect. E ușor: să aibă, nu se aibe.
Mi-ar mai plăcea să ținem toți minte că aceasta e forma corectă și nu mi-ar “place” să mai spună cineva așa.
Mulți oameni se întreabă “ce-s” cu fazele astea de naziști gramaticali, dar poate vor să afle că ce-i (cu fazele astea) e de fapt forma corectă, pentru că prietenul “ce” este subiectul aici, deci cu el se acordă predicatul.
“Din cauza” e negativ, “datorită” e pozitiv. Nu joacă din cauza accidentării, dar va reveni curând datorită eforturilor medicilor. Dacă ne gândim puțin e foarte logic. Dacă îi ești dator cuiva, înseamnă că a făcut ceva pentru tine, pe când neplăcerile sunt tot timpul cauzate de cineva/ceva.
La cratime, dacă știm că nu suntem maeștri, cel mai bine e să căutăm, că pe acelea chiar le folosim doar în scris, astfel că nu avem scuze că ne-a luat gura pe dinainte. Sunt prea multe exemple de greșeli care implică buclucașa cratimă pentru a le enumera, dar acestea chiar îi afectează aproape exclusiv pe cei cărora chiar nu le-a plăcut școala deloc.
În rest, ar mai fi traducerile din engleză, care ori nu există ca atare în română, ori înseamnă altceva. De exemplu, expresia “face sens” nu are sens în limba noastră, iar mioriticul “patetic” nu e același lucru cu imperialistul “pathetic”, chiar dacă seamănă așa bine.
Probabil că dacă mai trăia domnul Pruteanu, i-ar fi spus emisiunii lui “Decât o vorbă să-ți mai spun” zilele acestea, pentru că “doar” se pare că a supărat și el oamenii nepotriviți și a ajuns pe lista neagră, alături de “pe”. Deși problema aceasta e răspândită mai mult prin sud, e și ea contagioasă, pentru că România e totuși mica, iar unii politicieni apar prea des la televizor. “Decât” se folosește cu acest sens doar în urma unui “nu”. Nu am decât 10 lei. În rest am doar euro (sau 18 ani). Te zgârie de-a dreptul pe timpane când spune cineva că “decât” cu suspendare a fost condamnat, nu?
Cam acestea sunt cele mai frecvente erori care le mai scapă și oamenilor cu un număr altfel decent de neuroni. Cele mai grosolane, cum ar fi â la ânceputul cuvintelor nici nu merită amintite, pentru că acei oameni mă ândoiesc că mai pot fi recuperați. Sau or fi doar academicieni reacționari la mișcarea celor care îl tolerează doar pe î?
Gata. Vă las cu un banc vechi, dar clasic.
La piață.
– Dați-mi și mie niște cartofi.
– De cât?
– Decât cartofi.
pixabay.com
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
