Educația a fost un subiect tabu după revoluție, fiind într-un process continuu de reorganizare și reformare, atât de bine făcut, că nici cei care sunt implicați în mod direct nu mai știu de unde au început și unde ar fi trebuit să ajungă.
Din păcate pentru mine, dar și pentru mulți alți “camarazi” de generație, cele trei ursitoare, Clothos, Lachesis și Atropos ne-au sortit să fim “cobaii” tuturor măsurilor luate în educație, a reorganizărilor examenelor de capacitate, testarea națională, teze unice, celebrele 100 de subiecte pentru bacalaureat, învățământul obligatoriu de 10 clase, și multe alte reforme și măsuri care an de an schimbă fața învățământului românesc, cu precădere cel pre-universitar.
Mulți se miră când aud știrile nefaste cu privire la gradul de promovabiliate la bacalaureat, dar la ce ne putem aștepta, atâta timp cât întregul sistem de învățământ prezintă lacune ce nici până astăzi nu sunt rezolvate.
Partea dramatică a tuturor acestor, aș zice eu, încercări de reformare a sistemului de învățământ a impregnat un trend descendent în ceea ce privește numărul de absolvenți de liceu sau facultate.
Pe baza datelor disponibile pe site-ul Institutului Național de Statistică, vedem că de la un număr de peste 300 000 de mii de absolvenți de liceu, între anii 2004 – 2007, începând cu anul 2008 s-a înregistrat o scădere în numărul absolvenților ajungând ca în 2013 să avem sub 200 000 de absolvenți de liceu, un număr mult mai mic decât numărul absolvenților de la începutul anilor 90.
Deși, în cazul învățământului universitar, avem o evoluție similară, fiind înregistrată o scădere considerabilă după anul 2010, numărul de absolvenți din 2013 a fost dublu față de valoarea înregistrată la începutul anilor 90, lucru ce nu se poate afirma și în situația absolvenților de liceu.
Dacă urmărim și evoluția procentului de absolvenți comparativ cu numărul elevilor/studenților înscriși, putem vedea că în cazul învățămâtului universitar acest procent este stabil, chiar cu o ușoară tendință de creștere, în timp ce pentru învățământul liceal suntem martori la o scădere dramatică, chiar o înjumătățire a procentului după 2010.
Dacă ne uităm la evoluția numărului de elevi/studenți înscriși putem vedea faptul că învățământul liceal fiind încadrat în învățământul obligatoriu (până în clasa a 10-a), numărul elevilor înscriși variază în jurul nivelului de 800 000, cu o ușoară creștere în perioada recentă. Situația este total diferită pentru învățământul universitar, acesta nemaifiind obligatoriu, și presupunând plata unor taxe de școlarizare, fapt ce a dus la o scădere considerabilă a celor care s-au înscris la universitate în special după criza din 2008.
Cu toate că numărul profesorilor din învățământul liceal este dublu față de cel al profesorilor universitari, putem vedea o tendință de scădere înregistrată în ultimii 10 ani.
În ciuda tuturor acestor aspecte mai puțin favorabile, școala românească încă creează olimpici și specialiști în diverse domenii, care nu de puține ori sunt “vânați” de companii internaționale celebre, însă pe termen lung, statul român trebuie să se gândească și să meargă în acea direcție de a pregăti toți elevii și studenții pentru piața forței de muncă în contextul actual, și pentru a face tot posibilul de a reține în țară, “vârfurile” care vor forma România de mâine.
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login