Wicked: The Untold Story of the Witches of Oz este un spectacol de musical. Muzica și versurile sunt semnate de Stephen Schwartz, iar libretul de Winnie Holzman. Este bazat pe romanul din 1995 al lui Gregory Maguire – Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West, o alternativă la povestea clasică din 1900 a lui L. Frank Baum, The Wonderful Wizard of Oz. Wicked spune povestea unei prietenii atipice, dintre Elphaba, vrăjitoarea cea rea, și Glinda, vrăjitoarea cea bună, prietenie care întâmpină obstacolele diferențelor majore de personalitate, rivalității în dragoste, ale reacțiilor în raport cu guvernul corupt al Vrăjitorului din Oz.
Wicked a avut premiera pe Broadway în Octombrie 2003, iar în Februarie 2016 s-a jucat reprezentația cu numărul 5124. În prezent continuă să înregistreze încasări record în teatrele din Los Angeles, Chicago, și Londra.
Foto: Wikimedia Commons
Dincolo de orice preferință și gusturi în materie de teatru, spectacolul este un mecanism uriaș, impecabil acordat, pus la punct până la cele mai mici detalii. Spectacolul nu înseamnă doar actorii și regizorul. În spatele acestora se află o armată de tehnicieni care fac din schimbarea și sincronizarea elementelor de decor, sunet și lumini un alt spectacol în sine. Totul este sincronizat la milimetru, pentru că da, muzica este matematică.
Performerii care alcătuiesc corul (personajul colectiv care duce greul spectacolului, în sensul că face trecerile de la un tablou la altul, totodată contribuind la realizarea atmosferei fiecărei scene în parte) cântă, joacă și dansează, schimbă costume elaborate, iar vocile lor, perfect acordate, obțin efectul de bloc sonor, în care simți și auzi o singură voce și pe toate odată, simultan cu fiorii de pe șira spinării și pielea de găină.
Actorii din rolurile principale susțin vocal o partitură de două ore și jumătate; schimbă și ei costume elaborate, iar machiajul începe cu patru ore înainte de spectacol (Elphaba e toată verde… la propriu!); iar la final intră la aplauze cu zâmbetul de buze, de parcă asta fac de când s-au născut. Ceea ce e foarte probabil.
Scenografia e mai mult decât sofisticată, fiecare detaliu al fiecărui costum, coafură, perucă, pictură de pe un element de mobilier sau de pe un fundal, toate sunt făcute cu atenție maximă la felul în care acestea influențează ansamblul.
Foto: Flickr.com
Un documentar despre making-of-ul acestui spectacol, Wicked: Behind the Emerald Curtain, vorbește despre toate departamentele care țin spectacolul în viață, la fel de strălucitor de fiecare dată: regia, scrierea libretului, coregrafia, sunetul, managementul de scenă, efectele speciale, proiecțiile, coafurile, perucile și machiajul, orchestra live și dirijorul, scenografia, costumele, întreținerea costumelor, conceptul design-ului, pregătirea muzicală, designul de lumini.
La un moment dat, persoana care conduce departamentul Costume și Întreținere costume, precizează că în fiecare dimineață un membru al staff-ului are datoria să verifice încă o dată costumele, să se asigure că nimic nu este rupt, nici măcar un nasture. Și dacă totuși s-a rupt un nasture, alți membri ai staff-ului sunt gata să-l repare.
Toate aceste elemente alcătuiesc un puzzle impecabil, la fel de bine organizat și la fel de matematic ca un stup, care susține spectacolul și are ca primă prioritate un show excelent de fiecare dată, căci totul se sincronizează la firul de păr. Pentru că fiecare membru al staff-ului, artistic sau tehnic, își vede de treaba lui. Stânga-dreapta, sus, pe pasarela de deasupra scenei, sunt doi tehnicieni care manipulează tunurile de urmărire (două spoturi de lumină pentru eroii principali). Asta-i treaba lor.
Ceva îmi spune că ei nu au timp să demită miniștri și directori de teatre sau de operă. Că nu au săli de spectacol de-abia inaugurate în care nu se mai întâmplă nimic, care stau goale și triste și fără director. Că au, cu siguranță, și ei, orgoliile și nemulțumirile lor, dar asta nu ajunge niciodată la spectatorul plătitor de bilet. E o mentalitate a performanței, care înțelege, cumva, că dincolo de industria show-biz-ului, tributară, și ea, consumerismului, stau disciplina individuală și dragostea pentru meseria aleasă.
Că, așa cum cântă Elphaba la finalul actului I, când se înalță pe mătură la patru metri deasupra scenei și a spectatorilor, într-o imagine care îți dislocă realmente percepția, gravitația chiar poate fi sfidată. (Defying Gravity)
Doina Antohi
Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
