Nu, te rog. Te rog mult. Te rog eu mult să nu mă pupi. Te rog să nu te apropii atât de mult. Faptul că ne-am văzut de câteva ori în niște circumstanțe sociale nu ne face prieteni. Nu ne face nici măcar cunoștințe. Pentru că propriu-zis nu ne cunoaștem.
Eu pentru tine sunt doar o altă față din mulțime, și vice-versa. Hai să nu ne prefacem că lucrurile ar sta altfel. Deci, te rog, când ne întâlnim din întâmplare pe undeva, nu veni entuziasmat către mine, nu te apropia la trei, doi, unu, zero centimetri de mine, ca să mă pupi.
Nu vreau. Nu-mi place. Să nu ai nici o clipă senzația aia că, dacă toată lumea face asta, e ok. Pentru că nu e. E unul din obiceiurile sociale contemporane pe care le detest cel mai mult. Îl urăsc, îl detest, nu pot să-l suport, mă enervează până la furie.
Nu vreau să-mi atingi sau să-mi lovești ochelarii, sunt extrem de sensibil vis-a-vis de treaba asta; poate vrei să-ți spun cât m-au costat; doar așa, ca fapt divers. Nu vreau să miros parfumul cu care te-ai dat sau nu te-ai dat; e posibil să nu-mi placă.
Nu vreau să aflu detalii despre igiena ta dentară. Nu vreau să simt ce-ai mâncat la prânz. Nu vreau să-ți simt părul tău facial pe fața mea. Sau pletele tale pe fața mea.
Nu vreau să-ți simt buzele, eventual umede, pe obrajii mei. Nu vreau nici un contact de genul ăsta cu tine, și asta nu pentru că nu te plac, ci pentru că nu te cunosc. E o diferență uriașă.
Așa că te rog eu frumos, hai să renunțăm la obiceiul ăsta cretin. Nu știu de unde vine, cine l-a inventat, și nici nu mă interesează. Poate să fie rezultatul celei mai vechi tradiții, tot cretin rămâne. Deci – menține distanța.
Dacă vrei, ne putem strânge mâinile. Dar cred totuși că, la stadiul ăsta, un simplu „Salut, ce mai faci?” ajunge. Hai să ne acordăm timp unul celuilalt. Să vedem dacă interlocutorul LASĂ LOC pentru astfel de apropieri.
E posibil ca, menținând distanța fizică, să menținem distanța și față de credințele, părerile, principiile, cultura celuilalt, fără să le mai judecăm. Pentru că stăm la distanță. Și distanța ne lasă să respirăm. Să ne privim. Să ne vedem. Doar așa potențiala noastră prietenie are o șansă adevărată. Din momentul ăsta în care tu te oprești din a face presupuneri despre mine.
E o legendă despre moartea lui Arhimede care spune că soldații romani l-ar fi găsit contemplând câteva cercuri pe care le desenase pe nisip. Când aceștia au scos sabia, marele matematician ar fi exclamat „Noli tangere circulos meos!” Nu te-atinge de cercul meu.
Doina Antohi
Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
