Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Unul dintre cei mai bătrâni și mari elefanți din Kenya, pe nume Tim, care își face veacul prin parcul național Amboseli, a făcut recent ceva remarcabil. După ce a fost rănit de niște localnici, cel mai probabil pentru a-l goni de lângă așezarea lor, râmânându-i o suliță înfiptă în cap, s-a dus până la tabăra oamenilor care se ocupă de conservarea parcului, pentru că a știut că acolo va primi ajutor.

Nu e grozav? Niște oameni l-au rănit, dar nu a ezitat să îi caute pe alții ca să îl ajute. Din fericire a scăpat de data aceasta, dar oare data viitoare va fi la fel de norocos? Fiecare din noi putem alege zilnic să fim cei care rănesc sau care ajută animale minunate ca bătrânul Tim. Iată cum.

O contribuție minoră pentru oricare din noi, dar majoră pentru viața și biodiversitatea de pe planetă, este să reducem consumul de carne. Știu, ceafa la grătar, mușchiul de vită sau burgerii au un gust și o textură prea apetisante pentru cei mai mulți, de-asta nu zic să renunțăm complet, ci doar să reducem puțin consumul.

Există două căi simple prin care o putem face. Prima este să ne obișnuim și cu mese fără carne. E plin de alimente și rețete vegetariene/vegane (sau de post, mai pe românește) în zilele noastre. Multe dintre ele au un aport proteic cel puțin la fel de mare ca al cărnii (că asta e principala obiecție) și sunt mult mai sănătoase în multe cazuri, pentru că au fibre și nu au colesterol.

Astfel de alimente sunt năutul (mmm, humus), fasolea, lintea, mazărea, spanacul, sparanghelul, broccoli, nucile, alunele (atenție doar la alergii), migdalele, fisticul, semințele de dovleac și floarea soarelui, soia și multe altele pe care vă invit să le descoperiți singuri (cam toate produsele vegetale au și ceva proteine prin ele).

A doua cale, și mai ușoară, este să limităm risipa. Mulți dintre noi cumpărăm și gătim mult mai mult decât mâncăm, astfel că ajungem să aruncăm o mare parte din mâncare, care se adună pe parcursul anilor. Limitarea risipei înseamnă cerere și implicit producție mai scăzută de carne.

Bine, bine, dar ce legătură are asta cu elefantul Tim și alții ca el, că doar animalele pe care le mâncăm sunt în mare parte crescute special pentru asta? Noi nu mâncăm elefanți, urși sau veverițe (mă rog, noi românii, cel puțin).

Așa e, însă animalele pe care le mâncăm, pe lângă faptul că sunt adesea chinuite în ferme, necesită spațiu fizic tot mai mult în care sunt crescute, și suprafețe agricole tot mai mari pentru obținerea furajelor cu care se hrănesc, iar aceste lucruri înseamnă defrișări tot mai multe (pentru a le face loc) și un consum masiv de apă (care în multe părți din lume este deja o problemă).

Apoi, animalele mari înmulțite excesiv, precum vacile, produc foarte mult metan (vă las pe voi să deduceți cum), un gaz care amplifică efectul de seră și încălzirea globală mai mult decât dioxidul de carbon, afectând mai departe ecosisteme și specii întregi (inclusiv pe cea umană).

Așadar, carnea pe care o mâncăm în exces, sau mai rău, o aruncăm la gunoi, este responsabilă pentru uciderea a milioane de animale sălbatice (prin distrugerea habitatului defrișat, sau prin omorârea directă, ca să nu atace animalele domestice sau oamenii care le cresc), pentru chinuirea altor milioane de animale domestice, dar și pentru reducerea oxigenului din atmosferă.

Deci vă rog mult, data viitoare când veți avea un meniu de restaurant sau un raft de supermarket în față, gândiți-vă de două ori înainte să comandați sau să cumpărați o halcă și vedeți dacă nu cumva ați putea opta pentru o alternativă mai puțin voluminoasă, sau chiar fără carne, măcar din când în când.

Iar dacă nu mâncați tot, puneți deoparte/luați la pachet pentru a doua zi. Ați putea salva o veveriță, un urs, un tigru, sau chiar un elefant pe nume Tim, care vă va ține și minte. Dacă nu vă pasă de ele, poate vă pasă de voi și sănătatea voastră. V-am mai zis că veți economisi și bani?