Zilele acestea s-au împlinit 30 de ani de la accidentul de la Cernobîl. Totul a început în dimineața zilei de 26 Aprilie 1986, când în urma unor teste și a erorilor umane, la ora 01:30 noaptea are loc explozia care a eliminat în jurul centralei peste 8 tone de substanțe radioactive, parte dintre acestea fiind purtate de vânt și au afectat parte bună din Europa, cu precădere zonele adiacente. Pe 1 mai același an, norul radioactiv pătrundea pe teritoriul României.
Incendiul care a urmat exploziei, precum și răcirea reactorului s-a finalizat abia pe 6 mai 1986, după ce autoritățile au aruncat cu ajutorul elicopterelor peste 2400 tone de plumb, 1800 tone de nisip și azot peste reactor.
Răspândirea radioizotopilor de Cesiu-137 imediat după explozie
Răspândirea elementelor radioactive a fost studiată de cercetători în domeniu (Evangeliou, N., Balkanski, Y., Cozic, A., & Møller, A. P. (2013)) și este prezentată în imaginea alăturată, unde putem vedea că România a fost printre primele și cele mai afectate state din imediata apropiere a exploziei. În acele zile fatidice, nivelul radioizotopilor de cesiu-137 a crescut de mii de ori peste limita acceptată, expunând zeci de milioane de locuitori la radiații, care ulterior s-au transpus în afecțiuni grave asupra sănătății: anomalii genetice, cancer, dar și debilitate mintală.
În cazul României, cele mai afectate zone au fost zonele montane, precum și unele orașe importante precum Iaşi (nivelul radiațiilor au atins nivelul de alarmă), Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
Salvatorii care au pus umărul la remedierea situației, precum pompierii, echipa de operare, din păcate nu au mai putut fi salvați. 31 dintre aceștia au murit la scurt timp după intervenție, iar sănătatea celorlalți a fost afectată în mod sever.
În prezent se lucrează la noul înveliș metalic al reactorului care va cântării peste 29 000 de tone și care are o înălțime de 100 de metri. În acest proiect sunt implicate peste 40 de state și se estimează că finalizaea proiectului va fi în anul 2017.
Treizeci de ani de ani pentru un om înseamnă mai bine de un sfert de viață, timp în care viața decurge normal, oamenii se nasc, termină o școală, se căsătoresc și au un copil, pe scala radioactivității, acești 30 de ani nu înseamnă decât o clipă, clipă în care nivelul de radiații a scăzut doar la un nivel de peste 5 ori limita admisă, fiind necesari alții 250 de ani ca nivelul radiațiilor să permită oamenilor să locuiască în această zonă.
Se spune că de cele mai multe ori istoria se repetă, însă sper că din acest eveniment sumbru, toți au învățat ce trebuia de învățat (mai cu seama cei care trebuie), și astfel de evenimente nu se vor mai repeta. Până la proba contrarie, mergem pe prezumpția de nevinovăție….
Cristian Oanea
Cristian Oanea este un bun practician în managementul riscurilor aferente activității desfășurate de instituțiile financiare. Fundamentarea teoretică a realizat-o prin studiile de doctorat din cadrul ASE și Academiei Române.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
