În timp ce mulți dintre noi dormeau liniștiți, Internetul vuia cu live-texts despre cea mai urmărită dezbatere televizată între doi candidați la președenția vreunui stat, vreodată. Peste 100 de milioane de tele- și i-spectatori au ales să se uite la cei doi septuagenari care se bat pentru locul ocupat acum de Barack Obama la Casa Albă.
În colțul din dreapta, Hillary, soția cea bună și iertătoare a lui Bill Clinton, care a greșit atunci când și-a făcut setările la contul de e-mail de serviciu, nu a prea avut grijă de sănătatea sa, un om politic cu experiență și care a participat la evenimente importante și la luarea unor decizii când bune, când rele, legate de viitorul Americii și al mapamondului.
În colțul din stânga, Donald, un binecunoscut om de afaceri al cărui nume a devenit la un moment dat sinonim cu succesul, pe care îl revedem în fiecare iarnă la ProTV în filmul Singur Acasă 2, care refuză să își declare câștigurile despre care susține că sunt colosale (deși mulți au început să se îndoiască despre asta) și care ne-a cam obișnuit să își schimbe părerea de la o săptămână la alta sau chiar mai des, dar și să cam mintă.
Pe scurt, iată câteva elemente importante din decursul dezbaterii care a avut loc aseară în Statele Unite:
La o primă vedere, Donald Trump a reușit să își păstreze calmul și să nu recurgă la atacuri sub centură – la un moment dat chiar a făcut referire la faptul că se abține din greu să nu spună lucruri foarte urâte despre Hillary și despre familia ei. Cu toate astea, a refuzat și/sau evitat să răspundă la întrebările legate de faptul că în trecut a declarat că femeile sunt „porci”, „grase” și „dezgustătoare” sau că Hillary nu arată destul de bine ca să fie președintețe Americii. Mai exact, Trump a refuzat să răspundă direct la aproape toate întrebările care l-au pus în dificultate, chiar dându-i peste nas moderatorului Lester Holt.
Hillary a trebuit, într-un final, să recunoască că a greșit atunci când a luat deciziile legate de folosirea e-mailului de serviciu pe serverul privat, atunci când lucra ca și Secretar de Stat. Nu se întâmplă să vezi des politicieni care recunosc că au greșit ceva, așa că cei care au pierdut acest moment ar trebui să îl vadă în reluare.
Donald nu a recunoscut (din nou) faptul că a susținut războiul din Irak înainte ca acesta să înceapă și că și-a schimbat părerea despre război de-abia mult mai târziu.
Hillary l-a acuzat pe Donald că a invitat rușii să continue atacurile cibernetice asupra Partidului Democrat, iar Trump a răspuns că nimeni nu poate fi sigur că rușii au fost cei care au atacat acest partid, evitând, din nou, să răspundă.
Moderatorul Lester Holt l-a întrebat pe Trump de ce a mințit timp de 5 ani în legătură cu locul de naștere al lui Barack Obama, iar Donald s-a făcut că nu aude întrebarea și a răspuns că dacă el nu s-ar fi implicat, nimeni n-ar fi aflat unde s-a născut actualul președinte al Americii.
Hillary a recunoscut că SUA au o problemă legată de rasism, că majoritatea instituțiilor sunt înclinate să decidă împotriva persoanelor de culoare sau a minorităților. Ca să rezolve această problemă, a venit cu o soluție relativ vagă, legată de trecerea polițiștilor printr-un proces de training pentru a fi re-educați și mai bine pregătiți pentru ce fac în fiecare zi la serviciu.
Acuzat de Hillary că nu și-a plătit furnizorii în multe dintre proiectele sale, Donald a răspuns simplu că „probabil nu au făcut o treabă bună” și pentru asta nu au primit banii.
Per total, cei doi candidați au căzut de acord că terorismul este o problemă care trebuie rezolvată, că America și întreaga planetă trebuie să își îmbunătățească economia, politica, și așa mai departe. Pe de altă parte, însă, să nu uităm că asta este ceea ce, o dată la patru ani, toți politicienii concluzionează, de parcă doar acum aceste probleme sunt descoperite pentru prima dată.
Trump a acuzat partenerii NATO că nu contribuie destul la eforturile Americii, că sunt protejați de americani și nu dau nimic la schimb. A adăugat că NATO „ar trebui să ne plătească” pentru „ceea ce facem”. Hillary i-a adus aminte că singura dată când articolul nr. 5 (un fel de „toți pentru unul și unul pentru toți” ) din tratatul NATO a fost invocat și activat, a fost după atentatul din 11 septembrie 2001, când membrii NATO au ajutat America în lupta împotriva terorismului.
Una peste alta, a fost o dezbatere mai calmă decât m-aș fi așteptat, iar diferențele dintre cele doi au rămas clar aceleași:
Hillary este un om politic, poate prea politic, prea tocită de sistem și prea dispusă să ia decizii tipice, decizii de care mulți americani s-au săturat.
Donald nu este aproape deloc politician. Și asta ar putea fi chiar un avantaj, dacă nu ar fi un om de afaceri mediocru care a suferit foarte multe înfrângeri și a luat decizii foarte proaste. Dacă nu ar fi tentat să mintă mai mult decât majoritatea politicienilor pe care i-am văzut vreodată și să nu recunoască aproape niciodată nimic.
Hillary pare pregătită să stea la masa negocierilor cu întregul mapamond, încercând să facă un balans între urmărirea intereselor Americii și cele ale partenerilor NATO și de alt tip. Asta dacă nu cumva va mai face vreo pneumonie între timp.
Trump este virulent în declarații și aduce acuze atât celor din interiorul țării sale, cât și celor din afară, urmărind, cel mai probabil, doar să crească în popularitate.
Următoarea confruntare între cei doi candidați va avea loc pe data de 9 octombrie, în Washington. Până atunci, cei interesați de acest proces pot doar să urmărească sondajele și să se întrebe, în continuare, cum ar arăta Europa în funcție de cine va fi președinte în America.
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login