Scriu aceste rânduri în timp ce la BBC World Service s-a așternut liniștea în mijlocul emisiunii de știri din această dimineață. Întreaga Anglie a amuțit timp de două minute pentru a comemora împlinirea a o sută de ani de la începerea Bătăliei de pe Somme din timpul Primului Război Mondial.
Când cele două minute de reculegere s-au sfârșit, un fluier a răsunat în centrul Londrei pentru a marca momentul în care, acum exact un secol, alte fluiere i-au anunțat pe zecile de mii de soldați din Imperiul Britanic și din Franța că a venit momentul să urce scările, să iasă din tranșeu și să mărșăluiască în câmp deschis către soldații germani baricadați de cealaltă parte.
În primele ore ale bătăliei au murit aproape 60 de mii de aliați. Până la sfârșitul bătăliei, patru luni mai târziu, peste un milion de soldați de ambele părți și-au pierdut viața. Peste un milion de frați, tați, fii, soți, unchi, verișori. Peste un milion de europeni, vecini de continent – OAMENI – s-au măcelărit între ei. Pentru că unii dintre liderii lor au crezut că sunt diferiți, că nu se pot înțelege, că trebuie să își dovedească unii altora superioritatea.
Acum o sută de ani. Pare atât de mult timp și totuși mie mi se pare că n-au trecut decât o sută de secunde. În Europa, astăzi, descendenții acestor soldați par din nou să nu se mai înțeleagă între ei. Strănepoții celor care au murit ca să ne învețe lecția inutilității războaielor cu arme poartă astăzi un război al cuvintelor.
Anglia vrea să plece din Uniunea Europeană, o organizație a cărei naștere a fost inspirată tocmai din eforturile necontenite ale popoarelor acestui continent de a se împăca și înfrăți, conștiente de trecutul lor violent. În Franța, Italia, Suedia și Belgia, unii politicieni naționaliști au încercat să ridice problema unor referendumuri asupra rămânerii în UE. Unii britanici se simt acum îndreptățiți să strige către colegii sau vecinii lor care vin din Polonia, România, Franța sau Germania că nu mai doresc să îi vadă, că din cauza lor nu le este bine.
N-am să continui să fac teoria violenței verbale, a rasismului și a intoleranței. Sau istoria relațiilor intraeuropene. Nici teoria Europei unite. Mi-am făcut tema de casă și am studiat toate aceste teme pentru mine. Am fost martor la evoluția propriei mele țări după 1989, dar mai ales după intrarea în UE. Personal, nu simt nevoia de argumente suplimentare.
Voi petrece această zi amintindu-mi în schimb că, acum exact o sută de ani, a început o luptă între europeni. O luptă care ar fi trebuit oprită la masa tratativelor și care a dus, în doar patru luni, la moartea a peste un milion de oameni. Nu un milion de britanici, australieni, sud africani, neozeelandezi, francezi sau germani. Ci la moartea unui milion de oameni.
Soldați din divizia 1 Anzac, în timpul bătăliei de la Somme | Foto: Wikimedia Commons
Adrian Staicu
Adrian Staicu este un specialist în marketing și publicitate cu 12 ani de experiență. În puținul timp liber care i-a mai rămas este jurnalist specializat în on-line și social media, scenarist de teatru amator și tătic.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
