Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

În știrile internaționale nu este niciun subiect care să ne asalteze mai des decât alegerile din Statele Unite. Parcă la fiecare ciclu electoral începe mai devreme show-ul, iar de data acesta cred că au spart recordurile. Factorul principal care a determinat această stare de fapt este prezența în cursă a unui candidat atipic alegerilor la nivel înalt din State – Donald Trump, acest Gigi Becali dinaintea sejurului la răcoare (adică mai zgomotos și încrezător), sau poate mai degrabă Silvio Berlusconi (având în vedere complexele, părul vopsit, bronzul fals și istoricul amoros), în variantă nord-americană. Pe lângă circul cauzat în principal de acest personaj, dar și de restul candidaților de pe scena republicană mai ales, chiar și alegerile din România par elegante.

Nu cred că mai sunt oameni atât de naivi încât să creadă că ce se întâmplă în State nu ne afectează (în afară de cei care cred că oricum dacii sunt centrul Universului și restul lumii nu contează), așa că trebuie să mai tolerăm și noi circul puțin. Dacă americanii și-ar vedea interesele personale, ar trebui să îl aleagă pe Bernie Sanders, un social-democrat în stil nord-european, care dorește să potolească apetența pentru haos de dragul profitului a Wall Street-ului și marilor corporații și să ofere educație și sănătate care să nu îi ducă la o viață de eterni datornici  pe americanii de rând. Sigur că pentru ultra-bogații care sponsorizează de obicei alegerile și trag sforile pe la Washington, acest om sună ca un fel de Mao Tze Dong, care vrea să-i pună la muncă silnică și să îi lase doar cu câteva miliarde amărâte, astfel că fac tot ce pot ca să nu fie el cel ales, dar de fapt, el pare mai mult un vizionar de tip Martin Luther King Jr., alături de care a și luptat pentru drepturile civile în tinerețe, printre mulți alții.

Generația tânără îl susține cu încăpățânare și l-a păstrat în cursă până acum, dar interesele de la vârful piramidei o împing în față pe Hillary Clinton, soția fostului președinte saxofonist, care încerca să ne convingă că sexul oral nu e chiar sex (aproape la fel de rațional ca tribunalul din Oklahoma care a hotărât recent că sexul oral cu o persoană inconștientă din cauza alcoolului nu e viol). Hillary e inteligentă, nu contestă nimeni, și ar fi prima femeie președinte a SUA, ceea ce ar însemna foarte mult pentru poziția femeilor în lume, dar lipsa de transparență în legătură cu anumite aspecte ale activității ei (discursuri plătite de firmele responsabile pentru criza financiară, folosirea emailului personal pentru comunicații secrete în postura de Secretar de Stat) și faptul că a avut de-a lungul timpului poziții contradictorii față de teme importante, precum TTIP sau căsătoriile între homosexuali, fac ca peste jumătate dintre americani să nu aibă încredere în ea (cam ca și în cazul lui Trump).

Astfel, pentru un american cu capul pe umeri, dintre candidații rămași, Bernie Sanders ar fi singura opțiune rațională. Este singurul care nu s-a contrazis pe nicio temă majoră și a rămas consecvent față de principiile lui. Nu are averile enorme și netransparente ale contracandidaților lui, nu poate fi suspectat de vreun interes ascuns, și nu este populist, pentru că din postura de senator a votat adesea contra curentului, fiindcă așa a considerat corect. Sondajele arată că l-ar bate pe Trump mai ușor decât Hillary, care are și ea deocamdată șanse bune, dar este subiectul unor investigații FBI care ar putea să îi afecteze campania puternic în viitor.

Pentru noi, românii, s-ar putea ca Hillary să fie cea mai bună variantă totuși, pentru că nu este impulsivă ca Trump, care ar putea declanșa niște conflicte majore cu alte puteri, precum Rusia și China, și care se gândește să ceară un fel de taxă de protecție țărilor membre NATO (deci și nouă), dar este (sau pare) destul de versată încât să țină relativ sub control ideile de expansiune ale țarului Putin, care se apropie de granițele noastre cam prea mult. Bernie Sanders e pacifist și s-ar putea să ducă mult mai departe neimplicarea promovată de Obama (cu Hillary). Din perspectiva idealistului mi-ar plăcea să câștige Bernie Sanders, măcar ca să arate că e posibil ca un om oarecum normal să învingă cele mai mari forțe din economia mondială cu ajutorul tinerilor informați și determinați, dar ca român care locuiește încă prea aproape de mama Rusie, mă mulțumesc și cu Hillary. Dacă va fi ea, sper doar să nu facă mai mult rău decât bine cauzei feministe.