Recunosc că, în lipsa unei documentări serioase pe marginea unui subiect, sunt destul de reticentă în a-l aborda. De aceea mă lasă aproape fără replică cerbicia unor persoane în a afirma că ceva sau altceva este bun sau rău, sănătos sau nesănătos, acceptabil sau nu etc., în lipsa aproape completă a unor argumente concrete. „De unde știi?” este una din întrebările mele preferate.
De exemplu, am auzit de multe ori, de la persoane diverse, că oamenii homosexuali aleg să fie așa. Interesant. Deci, cum ar veni, sexualitatea e o alegere? Nu, serios, chiar aș vrea să-mi explice asta măcar unul dintre susținătorii acestei idei. Adică, într-o zi, te trezești de dimineață, te uiți la tine și zici – „Aa, ia uite ce am eu, și ia uite ce au celelalte fete, și ce au băieții, deci ia să vedem, ce să aleg, i-ni-mi-ni-mai-ni-mo, gata! știu! Aleg să-mi placă asta! Mami, sunt hetero! Sau gay!” – după caz?
Am mai auzit și că, dacă homosexualii vor avea voie să se căsătorească, „este începutul sfârșitului”, ca să-l citez întocmai pe un cunoscut. Comentariul era de natură religioasă. Carevasăzică, Dumnezeu a dat un ordin specific ca doar persoanele hetero să se căsătorească legal? A scris Dumnezeu, pe undeva, în Biblie să zicem, cu mâna lui, „Băi, să nu vă prind că îi lăsați pe gay să se unească legal, că dau cu pucioasă peste voi”? Și, dacă interdicția există clar în Biblie, care este argumentul, ținând cont de faptul că, hai să fim serioși, Biblia a fost scrisă tot de niște oameni? De ce unii au voie și alții n-au voie?
Mai am una: dacă un cuplu de homosexuali va crește un copil, copilul respectiv va deveni cu siguranță, și el, gay. Conform acestei logici de fier, toți copiii crescuți de cupluri hetero vor deveni, cu siguranță, hetero. Atâta doar că vine realitatea peste noi să ne contrazică. Argumentul întâlnit uneori în acest caz este expunerea copilului la sexualitatea părinților. Dar tot nu înțeleg. Ca să expui un copil la sexualitatea ta trebuie să fii idiot, nu gay. Nu se includ reciproc. Poți iubi un copil indiferent de orientarea ta. Deci? De ce și cum ajunge un copil crescut de doi bărbați sau două femei – gay? Aș dori argumente medicale.
Și mai important decât asta, aș mai vrea să știu, în ce măsură ne definește sexualitatea? Cât de importantă este preferința pentru un partener sau altul, și cât de greu atârnă elementul sexualității noastre în cadrul acestui cumul nesfârșit de trăsături, preferințe, înclinații, aptitudini, talente – care este ființa noastră?
Când discriminezi o persoană, o reduci la trăsătura considerată indezirabilă sau inacceptabilă social. Adică, nu contează că e un mare dansator, sau un mare matematician, sau cel mai talentat pianist al planetei. Nu contează, e gay. Dacă vă amintiți bine, exact același lucru făcea omenirea până nu demult, pentru că aveau unii îndrăzneala să fie negri. Nu?
Tare mi-e teamă că fabricăm axiome doar pentru a controla o realitate care nu ne convine pentru că avem probleme personale nerezolvate. Altfel de ce le-am susține cu atâta patimă?
Îmi aduc aminte de o mică întâmplare a unor prieteni americani. El și ea, căsătoriți, având un fiu de 5 ani. Într-o zi urma să vină în vizită fratele ei, împreună cu partenerul său. Deci un cuplu de gay. Copilul a auzit discuția părinților fără ca aceștia să vrea asta și a întrebat – „Mami, ce-i aia gay?” Părinții cei hetero au transpirat, s-au fâstâcit, s-au tulburat, au întors-o pe toate părțile, și până la urmă i-au spus micuțului, frumos împachetat, adevărul. Într-un monolog în doi de vreo 5 minute. Copilul i-a privit, i-a ascultat atent, și apoi a spus – „Acuma îmi dați un biscuit?”
Mai am un prieten bun, brazilian, dar care locuiește în New York de 20 de ani. L-am întrebat o dată – „Dacă ar fi să te naști din nou, și ai avea posibilitatea să alegi între a fi gay sau hetero, ce ai alege?” A răspuns „hetero” fără să clipească. În New York, unul din cele mai liberale orașe ale lumii, în anul 2011. „De ce?”, l-am întrebat, consternată. Mi-a răspuns – „Pentru că toți vrem să ne fie mai ușor.”
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login