Când zbor cu low-cost, la aterizare sunt tot timpul câțiva (uneori mai mulți alte ori mai puțini) care aplaudă. Unii o fac pentru că se bucură că au “scăpat” cu viață, deși folosesc în acel moment cel mai sigur mijloc de transport (mă rog, în afară de lift, liftul e mai sigur, cică), alții pentru ca să-și arate aprecierea față de aptitudinile piloților, iar alții doar pentru că e contagios.
Să-i luăm pe rând. Cei care se bucură că au scăpat, sunt acei oameni care nu prea călătoresc cu avionul dacă nu e neaparată nevoie (mai exact dacă nu există o alternativă mai ieftină, chit că durează 2 zile, in loc de 2 ore), pentru că îi sperie ideea de a fi atât de sus, fără niciun control. Nu-i deranjează în schimb să străbată România dintr-un capăt în altul cu mașina, un lucru mult mai riscant dacă ne uităm la statistici, chiar și ținând cont de volumul de trafic rutier față de aerian. Sigur, există mulți care pur și simplu au o fobie, îi ințeleg, dar nu toți aceștia aplaudă. Cei care și aplaudă sunt cei care cred în horoscop și au și icoane la oglindă în mașină (că le e un pic frică și cu mașina totuși, dar mai mult pentru că ar putea-o lovi, sau că ar putea lua amenzi, nu pentru că ar putea păți ei ceva).
foto: Youtube
Cei care vor să iși arate aprecierea față de piloți sunt cei pentru care piloții sunt cel puțin niște zei, pentru că i-au dus la destinație, când de fapt sunt doar niște oameni în formă fizică foarte bună, care zilele astea trebuie mai puțin să piloteze și mai mult să se asigure că nu o iau razna computerele si nu ne omoară pe toți ca în Terminator. Sigur că nu oricine ajunge pilot, dar până la urmă oamenii aceia doar iși fac meseria.
Dacă i-am aplauda pe toți cei care iși fac meseria, ar trebui să aplaudam toată ziua. Dimineața să aplaudăm șoferul de autobuz, sau vatmanul, sau taximetristul care ne duce pe unde avem treabă, fără frâne bruște, cu clima pornită și fără manele. Apoi să ne aplaudăm fiecare coleg de serviciu pentru că a apărut la birou și n-a stricat nimic. Urmează pauza de masă, în care ar trebui să îl aplaudăm pe cel care ne rulează shaorma (deși e a 1597-a pentru el în ziua respectivă), apoi la supermarket – persoana de la casa, că a scanat cu atât talent codurile de bare. Sau poate pe polițistul care ne dă amendă pentru că am crezut că luminile de avarie înseamnă piua? Ok, poate astea sunt mai ușoare decât să pilotezi un avion, dar atunci hai să vedem câți iși aplaudă chirurgul când ies dintr-o operație reușită?
foto: Flickr
Cei care aplaudă pentru că e contagios cred că mă deranjează cel mai tare totuși, pentru că sunt aceiași care se înghesuie cu turma și la îmbarcare, deși au locuri rezervate, și la coborâre. Imediat ce atinge avionul pista îi auzi cum iși desfac centurile, unul după altul, apoi imediat ce se oprește avionul se ridică, se îmbracă, iși iau bagajele și stau în picioare pe culoar până se deschid ușile, deși urmează doar mai multă așteptare la controlul documentelor și la ridicarea bagajelor din care a trebuit să mai scoată una-alta la plecare, ca să nu treacă de cele 32 (treizecișidouă!) de kilograme.
Înțeleg că pentru unii e prima dată când zboară, dar nu cred că toți ne-am comportat așa prima dată. Cel mult am făcut poze pe geam, pentru că nu mai văzusem nori.
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
