Facebook s-a gândit că e o idee bună să nu ne mai lase să folosim mesajele lor pe telefon decât prin aplicația dedicată Messenger (până acum câteva zile se mai puteau da mesaje pe Facebook și direct din browser). Să zicem că nu ne deranjează că încearcă să ne bage aplicația pe gât, că doar oricărui om îi place să fie constrâns, dar ați observat de câte permisiuni are “nevoie” aplicația respectivă? Practic, atât aplicația Facebook standard, cât și Messenger vor să poată face cam orice cu telefoanele noastre.
Pot să înțeleg că Messenger-ul are nevoie de acces la poze, în caz că vrem să le trimitem, deși ar putea să ne ceară permisiunea pe loc, atunci când este cazul și să se limiteze la atât. Dar pentru ce are nevoie de acces la localizare sau de acces permanent la microfon? Parțial ca să ne “ajute”, dar mai mult ca să ne poată vinde mai multe lucruri prin publicitate, ideea fiind să asculte despre ce branduri, produse și servicii vorbim și unde ne aflăm, ca să ne servească reclame corespunzătoare.
De ce are nevoie permanentă de acces la telefonie, sms și contacte? Personal nu doresc să vorbesc la telefon prin Facebook, sau să leg contactele din telefon de cele de pe Facebook, și nici nu e normal să fie posibil așa ceva, pentru că practic i-aș spune Facebook-ului numerele de telefon ale anumitor prieteni, care ar putea fi trecuți în agenda mea cu aceleași nume pe care le au pe rețeaua lor, iar conexiunea e foarte ușor de realizat. Bine, probabil au deja numerele tuturor, din moment ce dețin și WhatsApp (la fel de invaziv), plus că unii își trec de bună voie numerele pe Facebook. 
Cine are telefon pe Android (respectiv peste 80% dintre utilizatorii de smartphone din lume), știe că trebuie ori să accepte toate aceste permisiuni, ori să nu instaleze aplicația. Nici Apple nu e mult mai breaz. Chiar dacă pare că respectă mai mult viața privată, lăsându-i pe utilizatori să aleagă permisiunile, a avut și el episoade destul de neplăcute cu sistemul cloud (permițând obținerea unor fișiere private de către părți terțe, neinteționat, ce-i drept), și are alte practici deranjante, cum ar fi compatibilitatea redusă cu terminale și software non-Apple, sau prețurile exagerate pe care le practică pentru anumite caracteristici (cum ar fi memoria telefoanelor) și servicii (prin iTunes și iCloud).
Presupunând că nu vrem Apple sau Android, nu prea avem alternative. Ofertele Blackberry și Windows încă lasă de dorit destul de mult. Acesta este dezavantajul oligopolului giganților, îi face pe consumatori semi-captivi. Ar fi o oportunitate pentru niște jucători noi să ofere niște opțiuni viabile, atrăgând utilizatorii prin respect pentru libertate și intimitate. Problema este că, de obicei, orice competitor promițător este cumpărat rapid de unul din acești giganți cu resurse aproape infinite, sau este sabotat în diferite feluri de aceștia.
Nu sunt paranoic, dar mă deranjează lipsa de respect pe care o afișează tot mai mult față de noi toate aceste comapanii. Cred că până la urmă presiunea din partea noastră a tuturor, exercitată inclusiv prin legislație mai restrictivă, precum cea dezvoltată de diferite țări, sau de Uniunea Europeană, îi va obliga măcar parțial să-și mai revizuiască pretențiile și atitudinea, dar depinde și de noi să ne comportăm mai des ca niște oameni conștienți și mai rar ca niște simpli consumatori pe pilot automat.
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
