De fiecare dată când moare o celebritate, media este inundată de știri și povești mai mult sau mai puțin elogioase despre personalitatea respectivă. Muhammad Ali este probabil unul dintre puținii care chiar merită să i se acorde atenție. Nu pentru că ar fi fost perfect, având în vedere viața personală tumultoasă și laudele pe care nu rata nicio ocazie să și le aducă, ci pentru că a reușit să facă lucruri remarcabile care au inspirat și chiar schimbat într-o anumită măsură lumea.
În primul rând a demonstrat că determinarea și atitudinea pot duce la performanțe extraordinare, chiar și în condiții nefavorabile, el devenind campion mondial la categoria grea, în ciuda șanselor aproape inexistente care i se dădeau de către experți, adoptând totodată un stil de luptă inovator.
În al doilea rând, a fost un vârf de lance al luptei împotriva discriminării rasiale, o problemă majoră în societatea anilor ’60, mai ales în Statele Unite, și care încă nu e remediată complet. A oferit un exemplu de african-american puternic, a cărui viață nu poate fi controlată de majoritatea albă, opresivă la momentul respectiv față de o mare parte a minorității din care făcea parte, strict pe baza culorii pielii.
Nu în ultimul rând, a reușit să înfrângă un sistem incorect, refuzând să fie recrutat pentru războiul din Vietnam, invocând convigerile religioase pacifiste, și determinând schimbări legislative în acest sens în ciuda opoziției din partea guvernului american. Și acest aspect a fost folosit și în scopul emancipării rasiale, el spunând că nu are niciun motiv să se lupte cu niște oameni care nu l-au numit vreodată “nigger” (“cioară”), așa cum făceau unii din conaționalii lui. Era musulman, dar la fel ca mulți alți musulmani, s-a pronunțat categoric împotriva extremismului religios și interpretărilor jihadiste, o altă temă încă de actualitate.
A mai demostrat că lucrurile mărețe necesită adesea sacrificii pe măsură. Numărul foarte mare de lovituri primite în ring, unele extrem de puternice, livrate de munți precum Joe Frazier și George Foreman, au dus cel mai probabil la boala Parkinson cu care s-a luptat la fel de dârz timp de zeci de ani. Iar refuzul de a fi recrutat a însemnat în primă fază pierderea titlului de campion cât și a libertății, el fiind încarcerat din acest motiv. Din fericire această din urmă situație a fost remediată în cele din urmă.
foto: youtube.com
Boxul a fost și va rămâne un sport controversat din cauza naturii sale violente, dar cel puțin în cazul lui Ali a facilitat o contribuție majoră la progresul societății. Aceasta este o dovadă în plus că aproape orice activitate, oricât de hulită ar fi de către o parte mai mare sau mai mica a societății, poate fi folosită în sens pozitiv, dacă persoana care o desfășoară este determinată să facă acest lucru.
Acest lucru este valabil și în politică, sănătate, educație, jurnalism etc. Orice domeniu poate fi privit cu ochi răi la un moment dat, din diferite motive, și poate fi tentant pentru cei bine intenționați să renunțe, să cedeze în fața sistemului, dar cei care sunt determinați să facă ce e corect și își urmează principiile nu se împiedică de faptul că “jocul” este murdar și nu caută scuze.
Noi toți avem datoria să recunoaștem și să susținem astfel de oameni, dar și să le urmăm exemplul în activitățile pe care le desfășurăm noi înșine.
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
