De bun simț

Taxi Driver

Foto © Afxhome | Dreamstime

Monoloage halucinante #2

Unde mergeți? Aaa, nu. Nu merg până acolo. E prea aproape, doamnă. Eu vreau o cursă de minimum 20 de lei. 25. Plus bacșiș. Deci 30 de lei cel puțin. Hai 40. Ce să mai, doamnă, eu nu mă mișc de-aici pentru mai puțin de 50 de lei. Mai bine STAU. Stau. În căldură sau în frig. Da stau frumos aicea la MacDonald’s Unirii, stau și mă uit la lume decât să te duc pe tine pe 10 lei până aici aproape.

Ce? N-aveți cum să cărați geanta aia mare și grea? Păi și ce treabă am eu? Luați-vă doamnă mașină. Ei, n-aveți bani. Așa ziceți toți. Hai bine doamnă, hai că vă duc, ce să fac acuma, dacă v-ați urcat. Da știu doamnă că plătiți, nu asta-i problema, da’ stau în trafic mult, toți nebunii ăștia conduc ca niște descreierați, e greu doamnă, e foarte greu, pe vremea mea lucrurile stăteau altfel, acuma Johannis nu face nimic, și Iordănescu a dus echipa națională de râpă, nu mai e cum era. Păi ce, când juca Hagi cum era, doamnă? Ăla jucător, nu… Și merg prin toate gropile astea, că e plin Bucureștiul ăsta de gropi, că asta fac primarii, fură… Mă rog, doamnei Firea nu-i stă-n fire să fure, ați înțeles gluma? Hahhhaaa…

Da’ dumneata cu ce te ocupi? Ești actriță? Da, ai față. Păi și nu e greu să fii actor? Domnișoară, ascultă-mă pe mine. Găsește-ți unu cu bani mulți și zile puține. Vă întâlniți undeva, te scoate la un cico, îți face toate poftele, te face om. Laaasă că nu trebuie să-l iubești. Te obișnuiești! Că și cu un câine te obișnuiești, nu? Te măriți cu el și gata. Uite eu am fost căsătorit cu una, dragoste mare, am luat o domnișoară frumoasă, am făcut un copil, dar nu ne-am înțeles, am divorțat. M-am dus la una și i-am zis: vrei să te măriți, da, a zis ea, și uite suntem de 20 de ani împreună. Ascultă-mă pe mine domnișoară, iubirea se transformă în ură, obișnuința niciodată. Pe unde trece domnișoară dragostea? Așa, bravo.

Eu pe ăștia din Israel nu-i iau niciodată cu taxiul. Că-s zgârciți. Păi uite de aia au evreii bani, că-s zgârciți. Nu-i iau nici dacă merg la aeroport.

Ei acuma nu mi-o luați în nume de rău că m-am supărat, dar la o cursă așa de scurtă… ei, mă mai supăr, mai îmi trece…

Probabil vă întrebați unde dispărem când se face urât afară. Sau când e sâmbătă. Sau luni. Sau Paște sau Crăciun. Sau dimineață sau seară sau noapte. De ce din atâtea companii de taxi nici una nu vă găsește nici o mașină. De ce așteptați câte o oră întreagă până când în sfârșit apare o mașină liberă. Ei, uite misterul ăsta nu vi-l pot împărtăși. E mai inefabil decât inefabilul însuși. E ceva ce doar noi taximetriștii știm, dar nu vom mărturisi niciodată. Lumea în care dispărem trebuie să rămână secretă și inaccesibilă că o realitate paralelă. Acolo medităm, ne dezbrăcăm de învelișul uman, și ne reconectăm cu nava-mamă. Pentru că vedeți dumneavoastră, domnișoară, noi aparținem altei specii; arătăm cu totul altfel, de fapt. Voi rămâneți în Matrix, noi dispărem în… dar nu vă zic. Secret profesional, domnișoară.

E bine dacă vă las aici?

 

Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.

Click pentru a comenta.

Lasa o replica.

Conectează-te cu:



Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Cele mai citite

Sus