De bun simț

Obsesiile românilor

Trebuie să recunoaștem, ne plac foarte tare certitudinile. Ideile acelea clare care ne ghidează existența și ne dau senzația extrem de plăcută și iluzorie de control.

Dacă ușa e închisă și aerul condiționat nu funcționează, nu ne „trage curentul”, și sigur nu mai răcim. Sau, cel puțin, nu va trebui să ne confruntăm cu nici o durere de cap, sau de gât, sau de spate. La coadă, la orice coadă, ne putem asigura un loc doar stând extrem de aproape de cel care s-a așezat înaintea noastră. În coasta lui, cum se spune.

Limita de discreție e doar o expresie scrisă pe niște dungi roșii pe podelele instituțiilor bancare. Doctorii nu știu niciodată mai bine decât noi ce-avem, la urma urmelor există internet, ne putem diagnostica și singuri, la meteo mint de fiecare dată, și e foarte important să nu ieșim din casă dacă am făcut baie „pe cap”, căci e mai mult ca sigur că vom răci.

Copiii trebuie să mănânce tot din farfurie, să fie recunoscători de-a pururi pentru condițiile create, să nu facă nazuri și să ia note mari. Dacă suntem într-un conflict cu cineva, avem dreptul să vorbim tare în public, pentru că, na, ne-am enervat.

Pentru orice fel de acțiune pe care vrem s-o întreprindem, trebuie să completăm un formular, sau să scriem o cerere, sau să facem un referat. Viața fără hârtii completate, semnate și ștampilate ar fi un haos total. Mai importantă decât toate este certitudinea că, la finalul lunii, vom primi, desigur, bănuții.

Viața e un loc prin care se poate naviga mai ușor dacă ai un set minim de idei fixe cu rol de busolă. Multe dintre aceste idei, din păcate, sunt mituri. Alimentate de pagini de internet, de lenea noastră de a cerceta, de a ne informa, de a ne lărgi orizontul, de a întreba un specialist atunci când nu știm.

Și, de cele mai multe ori, nu știm. Nu știm sigur, nu știm deloc, dar e mult mai simplu să presupunem. Orbiți de ignoranță, nu avem cum să vedem că busola noastră nu poate indica nordul.

Ideile fixe de care râdem în clip pot părea insignifiante, dar ele spun ceva despre un mod de gândire care se desface pe toate planurile vieților noastre, un mod de gândire cu rădăcini foarte adânci și cu efecte dezastruoase pe termen lung.

Un mod de gândire pe care l-am putea re-direcționa și aprofunda informându-ne temeinic. Punând lucrurile care vor cu tot dinadinsul să fie certe sub un constant semn de întrebare.

Asta ca să nu ne mai tragă curentul în timp ce așteptăm bănuții completând un formular.

Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.

Click pentru a comenta.

Lasa o replica.

Conectează-te cu:



Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Cele mai citite

Sus