Deși o creatură destul de des întâlnită în fauna acvatică a marilor orașe, Administrația Financiară, cunoscută sub denumirea științifică de Octopus vulgaris, rămâne mai degrabă un mister al mediului urban acvatic prin comportamentul bizar, incoerent și deloc predictibil în relație cu celelalte specii care populează restul spațiului urban.
Nu întâmplător, ANAF, această creatură din familia moluștelor cefalopode, are corpul în formă de sac (fără fund). Capul prezintă doi ochi mari care detectează absolut orice operațiune de natură fiscală (cu condiția să fie înfăptuită de una dintre făpturile amărâte numite îndeobște cetățeni contribuabili), o coroană de brațe numite tentacule (în număr de opt sau zece, sau sute și mii), prevăzute cu ventuze, și o gură cu fălci tari. Corpul este acoperit de o manta numită Cod Fiscal, care năpârlește complet în fiecare lună Ianuarie. Pentru a se apăra de cetățenii prădători care – culmea! – vor să-și plătească impozitele, creatura se folosește de o glandă plină de un lichid brun, asemănător cu cerneala (uneori chiar e cerneală), pe care îl elimină prin împroșcare.
Administrația Financiară are reprezentanți din regnul uman (modul de recrutare este o altă taină indescifrabilă) pe care îi controlează cerebral prin unde magnetice, determinând în acești umanoizi controlați un comportament inexplicabil, ghidat de o cunoaștere aproximativă a felului în care Codul Fiscal funcționează sau nu. Între ANAF și reprezentanții săi umanoizi se crează astfel o relație strânsă de tip simbiotic. În contact cu cetațeanul confuz, reprezentantul ANAF reacționează oarecum bipolar, ori calm, dar cu aerul ușor iritat că tocmai a fost întrerupt dintr-un vis de preamărire, în care era de fapt un chirurg de renume mondial în mijlocul unei operații pe creier, ori recalcitrant, răstit, țâfnos, pedagogic și superior, cu tonul vocii acordat la frecvențe înalte.
Fundalul pe care se desfășoară aceste dialoguri baroc-delirante seamănă unei simfonii abracadabrante cu imixtiuni jazzistice, compusă de un artist nebun și excentric, ca o sinecdocă sonoră al cărei corespondent vizual este o rochie supradimensionată de bal, țesută din milioane de coli A4, împietrite într-o unduire ca de tentacule, sfidând gravitația într-un dans macabru suspendat deasupra capetelor de contribuabili, adeverințe, certificate, împuterniciri, contracte, copii după contracte, cu ștampilă, fără ștampilă, mergeți și faceți o copie, unde?, luați tramvaiul două stații, ați adus adeverința?, timbru fiscal de la poștă, taxa pentru eliberare, copiile legalizate sunt?, păi de ce nu ați declarat doamnă, că vine impozitul noului proprietar, dacă aveți sediul firmei acolo, trebuie să faceți raport de evaluare, desfășurați activitate economică la sediu, nu, raportul!!! Dar dumneavoastră chiar nu vedeți că stau toți oamenii ăștia la coadă, nu vă întrebați de ce, nu mai veniți aici, mergeți la sectorul doi, vreau să știu cât am de plătit din urmă, vă rog, vreau să plătesc, mai stați o dată la coadă, număr de ordine aveți?, nu mai merge sistemul!!!!
E ceva aproape poetic în însăși esența acestei Piovre care controlează subliminal viața cetățenilor năuci și degrabă așezători la coadă.
Cercetătorii britanici, oamenii de știință americani, biologii marini, vracii hinduși rămân cu multe întrebări fără răspuns în raport cu enigmatica ființă. Unul din marile regrete cu care legendarul Jaques Yves Cousteau a părăsit această lume a fost imposibilitatea aflării unui model comportamental al acestui animal uluitor, care este Administrația Financiară.
Doina Antohi
Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
