De curând

Mă-ntorc la tine iar și iar

Dansatoare, animatoare și PR la un restaurant din Eforie Nord | Foto © Doina Antohi

Nu știu cum am nimerit eu la Eforie Nord, dar cert e că s-a întâmplat, și, dacă am reușit să mă distrez ca niciodată, e datorită companiei formată din prieteni apropiați și capacității de a mă detașa și a privi ca un spectator la ce se întâmplă, fără să mă implic emoțional, capacitate pe care mi-o antrenez asiduu de multă vreme și fără de care traiul în România poate fi, deseori, abrutizant.

DSCF3545

Foto © Doina Antohi

Cred că, văzută de sus, stațiunea Eforie Nord îți dă senzația că, acum câțiva eoni, unui demiurg cu gusturi optzeciste îi mai rămăseseră niște resturi colorate de la construcția marilor așezări și civilizații omenești, resturi pe care le-a pus într-o cutie pe care a uitat-o într-un pod, și pe care, regăsind-o după un timp, a răsturnat-o fix în locul unde astăzi se află stațiunea (pentru că avea nevoie de cutie, să pună alte resturi în ea, pe care să le arunce după un alt timp, ca să facă Vama Veche, dar asta e altă poveste.)

DSCF3534

Foto © Doina Antohi

Și uite așa, claie peste grămadă, stațiunea e un amalgam de clădiri, case de vacanță, pensiuni turistice, hoteluri înalte, străzi prăfuite, săpate, cu șanțuri pe margini și pământ răscolit, mașini, multe mașini, străduțe înguste distruse de lucrări făcute prost și neterminate, iar gropi, iar șanțuri, frunze moarte căzute din copaci, pisici, tarabe cu fructe și legume, înghețată, porumb fiert, desigur, un mini-parc de distracții cu mașinuțe colorate și o roată mare în care să te dai, cu luminițe intermitente, o hărmălaie nesfârșită de strigăte care mă propulsează instantaneu înapoi în anii 80.

DSCF3535

Foto © Doina Antohi

Vacanța mea optzecistă continuă și în centrul stațiunii, unde kitsch-ul e la el acasă, restaurantele sclipicioase revarsă decibeli manelistici și de petrecere peste mulțimea aproape compactă de oameni care se perindă pe străzi leneșă, ca un anaconda unduitor printre toate obstacolele colorate, peste mizeria asfaltului plin de praf, nisip, mucuri de țigară, resturi. Tarabele sunt pline de suveniruri, plastic colorat la tot pasul, mărgele, mărgeluțe, icoane, rochii, sutiene, costume de baie, jucării de pluș, toate variantele de plastic gonflabil – saltele, colace, aripioare de înot, umbrele de plajă, șlapi, caleidoscopul ăsta rotitor îmi amintește de felicitările de Crăciun pe care le făceam în copilărie din globuri sparte, le pisam și apoi făceam colaje din multitudinea de cioburi mici.

DSCF3538

Foto © Doina Antohi

Eforie Nord pare stațiunea oamenilor care au venit aici să urle la copiii din dotare, iar pentru familiile numeroase, mersul la plajă pare un chin – cară totul după ei, probabil le ia o oră să împacheteze kit-ul de plajă, ia salteaua, ai luat prosoapele?, plânge ăla micu, stai cuminte!, mănâncă frumos!, nu pune mâna pe pisică, ai voie doar să te uiți la ea!, totul pe fondul unei melodii repetitive și obsedante care iese dintr-o jucărie mecanică rotitoare pe care un băiețel o ține încruntat în mână.

DSCF3537

Foto © Doina Antohi

Mă amuz copios, în timp ce toate astea se revarsă ca un aluat gros, gigantic, dintr-un vas plin, către minunea verde-întunecată care foșnește grațios din faldurile uriașe ale rochiei acvatice în fața noastră, parcă suntem zombii din filmul în care Brad Pitt salvează lumea, ne scurgem lent către plaja imensă ca o preerie americană, și apa caldă ca o supă ne spală de toate astea, ne primește generoasă și zâmbitoare și nu ne zguduie nici măcar cu un val, nisipul e fin pe alocuri și plin de scoici în rest, și venim cu toții implacabil către ea, mereu către ea, în fiecare an, ne zbatem în trafic și la locurile de cazare, cărăm și cumpărăm lucruri inutile și ne enervăm aiurea și suferim de cald și strigăm unii la alții, uităm să îi urmăm exemplul de liniște calmă presărată doar de țipete de pescăruși cu pieptul alb ca laptele, lăsăm apocalipsa în urmă, totul ca s-o vedem, din nou, pe ea.

DSCF3539

Foto © Doina Antohi

Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.

Click pentru a comenta.

Lasa o replica.

Conectează-te cu:



Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Cele mai citite

Sus