De bun simț

O doză de optimism într-o țară pesimistă

Ieri am avut parte de un exercițiu interesant. M-a oprit un reporter pe stradă și m-a rugat să îi spun trei lucruri bune despre societatea în care trăiesc. Apoi un al patrulea și un al cincilea. A fost tot mai dificil și mi-am dat seama de două aspecte, la care mă mai gândisem și altă dată, dar uitasem.

Unul este că avem tendința să ne concentrăm mai mult pe lucrurile negative, pentru că acelea ne sâcâie și ne declanșează reacții mai puternice, dar și pentru că sunt mai prezente în mass media. Al doilea este că luăm de-a gata și desconsiderăm prea des lucruri extrem de valoroase și importante.

Așa din scurt, cu microfonul și camera de luat vederi în față, cu greu am reușit să enunț aceste 5 lucruri pozitive despre societatea noastră:

  1. Deși ne mișcăm prea încet, lucrurile par să meargă într-o direcție bună momentan. Știu, știu, tot avem salarii mici, tot n-avem infrastructură, tot e jale în spitale, tot avem infractori în Parlament etc. Mă plâng și eu constant de aceste lucruri, dar totuși, toate acestea sunt pe cale de ameliorare, chiar dacă în unele locuri e mult mai clar decât în altele.
  2. Am început să vorbim și noi mai mult despre locurile și lucrurile frumoase din țara noastră atunci când mergem pe afară. Nu ne mai plângem în continuu despre cât de jalnică e țara noastră, ci îi invităm pe străini să o viziteze, să vadă ce fraieri sunt că au altă impresie (chiar dacă aici tot ne plângem unii altora în continuu).
  3. A crescut gradul de cooperare dintre oameni, apar tot mai multe ONG-uri și asociații de tot felul, care au o influență pozitivă în domeniile lor și contribuie la progresul general.
  4. A crescut spiritul antreprenorial, apar tot mai multe afaceri mici și mijlocii în domenii foarte diferite. Chiar dacă multe nu rezistă, unele au succes extraordinar și le dau curaj și altora să le urmeze.
  5. Au crescut și salariile. Sunt în continuare prea mici având în vedere că majoritatea prețurilor sunt similare cu cele din țări cu venituri de câteva ori mai mari, dar sunt mai mulți oameni care își permit o viață cât de cât decentă față de atunci când eram eu copil, de exemplu.

După ce m-a lăsat în sfârșit să plec m-am gândit: “Ești un idiot! Astea sunt lucrurile cele mai bune din societatea în care trăiești? Pe bune?

Ce zici de libertatea aproape totală de exprimare și de mișcare? Ce zici de faptul că nimeni nu moare de foame, de sete, sau de frig (mă rog, aproape nimeni, că e România totuși)? Ce zici de faptul că avem acces mai vast și mai rapid la informații decât toți cei de dinaintea noastră?

Ce zici de faptul că trăim în pace, în ciuda faptului că la o aruncătură de băț e plin de războaie? Ce zici de toleranța interumană mai mare decât oricând (care are încă anumite limite, dar însuși faptul că și acelea se dezbat intens e un semn pozitiv)? Ce zici de speranța de viață în creștere continuă (chiar dacă la noi e încă în urma altor țări)?”

În istoria noastră foarte recentă nenumărați români și-au riscat și chiar și-au pierdut viața în speranța că vor obține măcar unele din aceste lucruri, fie încercând să fugă din țară, fie ieșind în stradă. La fel au făcut și fac încă multe alte popoare.

Chiar și în acest moment, în care noi citim acest articol cu ajutorul internetului de cea mai mare viteză din Europa, pe telefoane, tablete și laptopuri de ultimă generație, există miliarde de oameni care trăiesc în tiranie și discriminare continuă, fără mâncare, fără acces la apă curată, fără acoperiș deasupra capului, fără surse de informare legitime, cu gloanțe și bombe servite zilnic, fără nicio perspectivă de viață normală.

Tot timpul e loc de mai bine, așa e natura noastră, să vrem mereu mai mult, dar hai să ne mai gândim din când în când, chiar ne e așa rău?

Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.

Click pentru a comenta.

Lasa o replica.

Conectează-te cu:



Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Cele mai citite

Sus