Trecând recent pe lângă un circ cu animale aranjat în centrul viitoarei capitale culturale europene din România, mă gândeam cât de revoltător este faptul că încă mai e legal așa ceva în anul 2016, în Uniunea Europeană. În parcarea laterală cortului anost și kitchos al acestui circ am văzut cușca în care se învârteau câțiva tigri înghesuiți, înainte să intre în arenă. Tabloul n-ar fi fost complet fără o adolescentă care își făcea un selfie cu ei.
La nici două zile mai târziu vedeam o știre despre un tigru care își apucase cu putere de picior dresoarea, undeva în Statele Unite, fapt pentru care a fost recompensat cu bătaie. De parcă era vina lui că niște oameni imbecili s-au gândit că e o idee bună să iei cel mai feroce prădător (indiferent că e crescut în captivitate), rezultatul a milioane de ani de evoluție rafinată în a ucide, și să încerci să-l transofrmi într-o pisicuță docilă.
Oricine a stat mai mult de 5 minute în jurul unei pisici de casă știe că nici măcar ele nu sunt docile, ci complet imprevizibile și incontrolabile. Mărește-le de câteva zeci de ori și imaginează-ți cât de ușor e să domini un tigru. Înfometarea și pedepsele fizice sunt la ordinea zilei în dresajul lor.
Chinuirea animalelor este o mârșăvie în orice context, dar atunci când se face pentru amuzamentul maselor idioate este și mai scârboasă. Înțeleg că “pâine și circ” e cea mai veche strategie de ocupare a populației, dar totuși avem în zilele noastre suficiente alte forme de circ pe care le putem oferi. Chiar nu suntem în stare să o interzicem măcar pe aceasta?
La fel de grav mi se pare faptul că publicul acestor aberații este format preponderant din părinți și copii. Ce fel de mesaj le transmiteți voi copiilor, dragi părinți? Că e în regulă să îi distreze suferința? Că animalele sunt aici doar ca să le folosim noi cum vrem, pentru că în mod evident suntem superiori? Poate așa v-au învățat și pe voi părinții voștri și pe ei ai lor și tot așa, astfel că am reușit performanța să distrugem zeci de specii într-un timp foarte scurt (raportat la întreaga istorie). Asta vă doriți pentru copiii voștri? O planetă populată doar de oameni? Nu îmi pot imagina ceva mai plictisitor și trist. Și mai pervers este faptul că cei care țin asemenea animale în captivitate și le chinuie strict pentru profit folosesc adesea pretextul că ei asigură supraviețuirea speciei.
E simplu să zicem și ce-i dacă? Oricum o să murim toți la un moment dat, dar e la fel de simplu să alegem cum o să arate lumea din jurul nostru atunci când murim și ce vor crede cei din viitor despre noi. Ne vor vedea ca pe niște sălbatici fără minte, cum îi vedem noi pe cei din diferite perioade istorice, care aveau comportamente considerate azi ridicole, sau ne vor vedea ca pe cei care și-au dat seama de defectele lor la timp și au împins umanitatea în direcția corectă?
Alex Trandu
Idealist, ecologist, din întâmplare corporatist. Pasionat de știință și politică făcute în mod responsabil.
Recomandari pentru tine:
Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu. Login
