De bun simț

Arta de a critica cu blândețe

Foto © Everett Collection Inc. | Dreamstime

„Oare cât de blânzi ar trebui să fim atunci când ne criticăm adversarii?”

„În cadrul disputelor de natură morală sau științifică”, Arthur Martine ne sfătuiește, în magnificul său Ghid din 1866 în arta conversației: „Scopul vostru trebuie să fie aflarea adevărului, și nu biruința asupra oponentului vostru. Astfel, nu veți fi niciodată în pierdere, chiar de veți fi învinși în cadrul dezbaterii, ci veți ieși în câștig, descoperind ceva nou.”

Maria Popova, de la BrainPickings, consideră, pe marginea acestei idei – „Desigur, nu asta se întâmplă, de cele mai multe ori, atunci când avem un argument sau o ceartă, față în față dar mai ales online, și mai ales atunci când facem uz de artileria grea a dorinței noastre de a avea întotdeauna dreptate din spatele celui mai confortabil scut, tastatura. Această formă de criticism – care este mai degrabă un mod de a reacționa decât de a răspunde – e demnă de memorabila remarcă a lui Mark Twain – Simbolul criticului ar trebui să fie cărăbușul: el își depune oul într-o casă străină, altfel nu îl poate cloci. Însă nu e nevoie să fie mereu așa – poți critica în timp ce rămâi blând, încercând nu atât să cucerești, cât să afli adevărul, nu atât să ai dreptate cu orice preț, cât să înțelegi și să contribui la progresul înțelegerii colective.”

Daniel Dennett (născut pe 28 martie 1942), pe care pionierul inteligenței artificiale Marvin Minsky l-a numit „cel mai important filozof american contemporan” și „următorul Bertrand Russell”, pune o întrebare ce devine mai mult decât justă pe fondul tendințelor și dinamicii culturii noastre în care toată-lumea-e-critic: „Oare cât de blânzi ar trebui să fim atunci când ne criticăm adversarii?”

În cartea sa Intuition Pumps and Other Tools for Thinking, Dennett ne oferă ceea ce el numește „cel mai bun antidot împotriva tendinței de a ne caricaturiza oponentul”: o listă de reguli formulate cu câteva decade în urmă de legendarul psiho-sociolog și teoretician de jocuri Anatol Rapoport. Dennett sintetizează pașii:

„Cum să compui un eseu critic de succes:

  1. Încearcă să re-formulezi punctul de vedere al adversarului tău, foarte clar și dând dovadă de fair-play, astfel încât acesta să ajungă să spună – Mulțumesc, aș fi vrut să mă gândesc și eu la asta.
  2. Menționează toate punctele în privința cărora ești de acord cu adversarul tău (cu atât mai mult atunci când nu sunt aspecte de ordin sau interes general, în privința cărora toată lumea e de acord aproape „din oficiu”).
  3. Menționează ceea ce ai învățat de la adversarul tău.
  4. Abia după ce ai făcut cele de mai sus ai voie să exprimi primul cuvânt critic și ai dreptul de a combate.

 

Ce bine ar fi dacă un astfel de cod comportamental ar putea fi aplicat mediului online, cu precădere infernului de comentarii atașate aproape oricărei postări!

Deși ar putea părea naivă și utopică, ideea lui Dennett conține o strategie psihologică de mult bun-simț, care îndeplinește un aspect-cheie: îți transformă adversarul într-un public mult mai receptiv la critica sau dezacordul tău, lucru care, la rândul lui, ajută discuția să avanseze.

 

Deci – data viitoare când criticați, atenție. Folosiți-vă eleganța.

Doina Antohi este actriță, regizor, profesor și interpret vocal. Traduce din limba engleză, adaptează și creează colaje de texte pentru spectacolele ei. Scrie de când era copil, în timpul liber, din joacă, inspirându-se din realitatea imediată și mai ales din cât de diferite sunt mentalitățile. E îndrăgostită de genul musical.

Click pentru a comenta.

Lasa o replica.

Conectează-te cu:



Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Cele mai citite

Sus